Alcoolismul – factori de risc, simptome și tratament; fazele alcoolismului

Poate fi o substanță chimică ușor accesibilă și folosită pe scară largă, în același timp, o otravă puternică și mortală? Din păcate, da. Alcoolul se află pe podiumul celor mai mortali și patogeni factori de risc pentru sănătate. An de an, acesta contribuie la decese premature cauzate de accidente, boli și violență fizică. Multe jafuri și infracțiuni sexuale au loc, de asemenea, sub influența sa.

Deși consumul excesiv de alcool contribuie la dezvoltarea a peste 200 de boli, acesta este în continuare foarte popular – ca o modalitate de a scăpa de stres, de problemele de la locul de muncă sau de acasă, este sinonim cu distracția, recompensa și consolarea, toate la un loc.

Care sunt fazele alcoolismului, simptomele dependenței și ce complicații aduce o problemă cu alcoolul? Care este tratamentul specializat al bolii? Citiți articolul pregătit de experții noștri și faceți o programare la Centrul de Sănătate Mintală MindHealth.

Ce este alcoolismul?

Doar doza face ca otrava – otrava să fie otravă. Cum e cu alcoolul: se poate sau nu se poate bea? Există doze sigure de alcool?

În primul rând, este important să fim conștienți de faptul că alcoolul, ca substanță chimică puternică, în ciuda efectului său aparent „benefic” asupra stării de bine, ne afectează negativ sănătatea. Consumul excesiv de alcool afectează sistemul nervos central (creierul), precum și funcția organelor, inclusiv funcția hepatică, funcția renală și funcția cardiacă.

Ce este alcoolismul? Definiția alcoolismului include o tulburare cronică, progresivă și potențial fatală, asociată cu consumul excesiv și compulsiv de băuturi alcoolice. Boala se caracterizează prin pierderea controlului asupra cantității de alcool consumate. Aceasta afectează funcționarea la nivel familial și profesional. Ea reduce sistematic calitatea vieții, ducând la dependența fizică și psihologică de alcool.

Consumul excesiv de alcool provoacă simptome de sevraj moderate până la severe. Este asociat cu incapacitatea temporară (și permanentă) de a munci. Prin deteriorarea creierului, dăunează permanent sănătății și comportamentului.

Boala alcoolului este insidioasă, poate dura ani de zile să se dezvolte și poate părea complet discretă. Consumul ocazional de cantități mici de alcool, consumul de alcool la sfârșit de săptămână, consumul de alcool pentru ameliorarea stresului și, în cele din urmă, consumul zilnic – cu greu îți dai seama când ai trecut linia periculoasă a dependenței de alcool.

Dependentul crede că deține controlul asupra momentului și a cantității de alcool pe care o bea. Pe de altă parte, ceea ce caracterizează dezvoltarea alcoolismului este, în primul rând, lipsa de control. Consumul de alcool depășește granițele bunului simț și ceea ce a fost cândva o mare distracție devine brusc o obligație, un eveniment cotidian și o parte necesară a funcționării.

Sistemul de recompensă și alcoolul

Consumul de alcool afectează funcționarea așa-numitului sistem de recompensă, o structură a creierului responsabilă, printre altele, de motivație, de sentimentele de plăcere și de satisfacție. Sub influența alcoolului, metabolismul neuronilor (celule nervoase) este perturbat și acest lucru determină scăderea activității acestora.

Debutul dependenței de alcool este reprezentat de senzația de plăcere de la consumul de alcool. Atunci când este consumat, neurotransmițătorii sunt stimulați și astfel sunt secretate cantități uriașe de dopamină.

În condiții normale, funcționarea sistemului de recompensă este esențială pentru ca omul să funcționeze corect, adică să repete activitățile care determină supraviețuirea (luarea mesei sau hidratarea organismului). Cu toate acestea, în condiții necontrolate, atunci când secreția de dopamină este prea intensă, organismul nu poate controla excitația provocată de neurotransmițătorul plăcerii.

Satisfacerea zilnică a nevoilor fiziologice nu oferă aceeași excitare ca și consumul de alcool. O persoană care devine dependentă de alcool, la nivelul comportamentului său, trebuie să consume din ce în ce mai mult alcool pentru a satisface foamea inițială. Astfel, el bea din ce în ce mai frecvent, din ce în ce mai mult, chiar și fără reținere.

Clasificarea alcoolismului

Clasificarea internațională a bolilor și problemelor de sănătate ICD-10 definește tulburarea de consum de alcool ca fiind o substanță psihoactivă (codurile F10.0-F10.7), distingând:

  • tulburări mentale și comportamentale datorate consumului de alcool (intoxicație acută):
  • starea de intoxicație acută cu alcool, experiențe de tip „bad trip” (după consumul de substanțe, adică deliruri, anxietate), intoxicație, intoxicație patologică, stări de transă și de posesie în urma intoxicației cu alcool;
  • tulburări mentale și comportamentale datorate consumului de alcool (consecințe ale consumului nociv de substanțe):
  • abuzul de alcool;
  • tulburări mentale și comportamentale datorate consumului de alcool (sindrom de dependență):
  • alcoolism cronic, dipsomanie;
  • tulburări psihice și comportamentale datorate consumului de alcool (sindrom de abstinență);
  • tulburări mentale și comportamentale legate de consumul de alcool (sindrom de abstinență cu delir).
  • delirul alcoolic;
  • tulburări mentale și comportamentale datorate consumului de alcool (tulburări psihotice):
  • alcoolic: halucinoză, gelozie, paranoia, psihoză;
  • tulburări mintale și comportamentale cauzate de consumul de alcool (sindrom amnezic):
  • indusă de alcool, psihoză sau sindrom Korsakov;
  • tulburări mentale și comportamentale cauzate de consumul de alcool (tulburări psihotice reziduale și cu debut tardiv):
  • demența indusă de alcool, sindromul cerebral alcoolic cronic, alte forme mai ușoare de tulburări cognitive persistente, „flashback”, tulburări psihotice cu debut tardiv, tulburări de percepție;
  • reziduale: tulburări afective, tulburări de personalitate și comportamentale;
  • tulburări mentale și comportamentale datorate consumului de alcool (alte tulburări mentale și comportamentale);
  • tulburări mentale și comportamentale datorate consumului de alcool (tulburări mentale și comportamentale, nespecificate).

Cum se dezvoltă dependența de alcool?

Fiecare persoană dependentă de alcool, droguri sau medicamente are propria poveste despre cum a apărut dependența. Motivele, mai mult sau mai puțin plauzibile, pentru a recurge la alcool, nu de puține ori sunt precedate de minciuni, negare și promisiuni de îmbunătățire fără acoperire. Inventarea unor motive suplimentare pentru a bea, înșelându-se pe sine și pe ceilalți, este principalul simptom al dependenței de alcool.

Din punct de vedere medical, alcoolul modifică biochimia creierului, astfel încât un consumator care devine progresiv dependent de alcool impune organismului nevoia constantă de a bea. Alcoolul are un puternic potențial de dependență – în timp, băutorul simte nu doar nevoia de a bea, ci și constrângerea de a bea, pentru a preveni, printre altele, consecințele puternice și neplăcute ale sindromului de abstinență.

Și, deși un dependent va găsi întotdeauna un motiv „bun” pentru a bea, pot fi identificate mai multe scuze tipice, de exemplu, beau pentru că și alții beau, beau pentru că îmi place, nu sunt alcoolic până la urmă – pot să beau etc.

Alcoolismul poate fi un rezultat al:

  • unui proces de socializare incorect;
  • educația într-o familie disfuncțională;
  • tendințe ereditare;
  • tulburări psihice, tulburări de dispoziție și handicapuri mentale;
  • probleme psihologice: acasă, în căsnicie, la locul de muncă;
  • supraîncărcarea responsabilităților și lipsa abilităților de a face față stresului;
  • moduri de viață sau de funcționare profesională (consumul de alcool pentru relaxare, cu contractori, la numeroase evenimente sociale, pentru a depăși jena sau nervozitatea).

Simptomele alcoolismului

Alcoolismul este o boală cronică, progresivă, fără semne evidente. În timp ce evoluția sa tendențioasă – în multe cazuri – poate fi observată, este dificil de identificat un punct de cotitură în evoluția sa, deoarece, de obicei, simptomele alcoolismului indică o dependență pe deplin dezvoltată.

Simptomele, cum ar fi neglijarea igienei, a aspectului sau emacierea, devin de obicei evidente deja într-un stadiu înalt de dezvoltare a bolii, iar în cazul alcoolicilor cu funcții înalte nici măcar nu devin evidente atunci când dependentul nu poate face față vieții de zi cu zi fără un pahar de vodcă sau altă băutură alcoolică.

Alcoolismul trebuie tratat de îndată ce apar primele semne ale unei probabile probleme. Cu toate acestea, negarea și natura pernicioasă a dependenței, pot masca în mod eficient problema față de ceilalți, chiar și față de prietenii din gospodărie sau de la serviciu.

Este foarte important să se facă pași spre recuperare – să se vorbească despre dependență și să se lupte cu dependența. Este important să ne amintim că, deși alcoolismul este o boală incurabilă și riscul de recidivă este ridicat, tratamentul are sens, deoarece a salvat viața multor dependenți.

Care sunt simptomele alcoolismului?

Principalul simptom al alcoolismului este dominarea băuturii asupra tuturor celorlalte activități și valori care (obișnuiau să) aibă sens pentru dependent. Casa, partenerul, copiii, munca sau hobby-urile încetează să mai conteze, iar tulburările cognitive și comportamentale domină viața, îndepărtându-i efectiv pe cei dragi și relațiile interpersonale.

Diagnosticul de dependență de alcool poate fi ajutat prin identificarea a trei sau mai multe trăsături și simptome ale alcoolismului care apar cumulativ sau temporal în ultimul an, iar acestea sunt criteriile din ICD-10:

  • o dorință puternică sau un sentiment de constrângere de a bea alcool (pofta de alcool);
  • afectarea capacității de a controla comportamentul de consum de alcool:
  • afectarea autocontrolului, a capacității de a se abține de la consumul de alcool;
  • dificultăți în oprirea consumului de alcool;
  • dificultăți în limitarea cantității de alcool consumate;
  • simptome fiziologice de abstinență, atunci când se reduce sau se oprește consumul de alcool (inclusiv: utilizarea alcoolului pentru a ameliora simptomele de abstinență:
  • tremor muscular;
  • hipertensiune arterială;
  • greață;
  • vărsături
  • diaree;
  • tulburări de somn;
  • anxietate;
  • toleranță modificată, de obicei crescută la alcool:
  • necesitatea de a consuma doze din ce în ce mai mari de alcool pentru a obține efectul dorit;
  • concentrarea vieții în jurul alcoolului în detrimentul intereselor și responsabilităților (acasă, la serviciu);
  • consumul persistent de alcool în ciuda dovezilor evidente ale consecințelor nocive ale consumului de alcool.

Simptomele unei tulburări de consum de alcool în curs de dezvoltare sau complet dezvoltate sunt clasificate în Criteriile de diagnostic pentru tulburările legate de consumul de alcool, Asociația Americană de Psihiatrie (DSM-5).

Vorbim de dependență de alcool atunci când se observă următoarele simptome la pacient:

  • consumul de alcool în cantități mai mari, mai frecvent sau pentru perioade mai lungi de timp decât era prevăzut inițial;
  • menținerea intenției de a nu mai bea sau cel puțin o încercare de a nu mai bea sau de a controla consumul de alcool;
  • petrecerea unei cantități semnificative de timp pentru a obține alcool, pentru a-l utiliza sau pentru a se recupera după consumul de alcool;
  • o nevoie puternică de a consuma alcool (pofta de alcool);
  • consumul repetat de alcool în ciuda faptului că nu poate îndeplini în mod adecvat sarcinile de bază la locul de muncă, la școală sau acasă;
  • consumul de alcool în pofida problemelor sociale sau interpersonale persistente sau recurente care rezultă din această substanță sau sunt agravate de aceasta;
  • reducerea sau abandonarea activităților (sociale, profesionale, recreative) din cauza consumului de alcool;
  • consumul repetat de alcool în situații în care starea de sănătate reprezintă o amenințare fizică;
  • consumul de alcool în ciuda faptului că știe că problemele de sănătate recurente (inclusiv problemele de sănătate mintală) sunt rezultatul consumului de alcool;
  • creșterea cantității de alcool consumate pentru a atinge starea de intoxicare dorită (starea de intoxicare);
  • sindromul de abstinență sau utilizarea alcoolului sau a unei alte substanțe cu un efect psihoactiv similar pentru a ameliora sau evita simptomele de sevraj.

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Scroll to Top